Albul si negrul viitoarelor amintiri

In luna august a respectivului an, intr-o zi dormeam cu geamul intredeschis. Deoarece afara fusese canicula, voiam sa las racoarea serii sa patrunda in dormitor pentru a avea un somn linistit. Cand m-am trezit din vis, m-am uitat la ceas.

Era ora trei si cincisprezece minute. Dormeam, dar parca m-am trezit atunci cand in dormitor si-a facut aparitia prin geamul intredeschis o faptura imbracata in alb, care radia in jurul sau o lumina alba, inundand tot dormitorul. Era un mosneag cu parul alb - si barba lui alba nu era deloc ingrijita.

Tinea in mana dreapta un sceptru, in varful caruia era un glob de cristal, prin care se miscau rapid tot felul de imagini. Mosneagul nu spunea nimic, doar se uita la mine. La randul meu, m-am uitat surprins la aceasta faptura.

M-am uitat la sotia mea, care dormea linistita. Mosneagul sesiza acest fapt si spuse: - Las-o pe Daniela! Doarme linistita.

Daniela se intoarse de pe o parte pe alta, timp in care imi zambi si suspina. Mosneagul spuse: - Acum viseaza ca sunteti impreuna intr-o poienita, intr-o zi frumoasa cu soare si sunteti fericiti. Va sarutati si va alintati.

Mai surprins decat la aparitia mosneagului, l-am intrebat: - Cine esti? De unde stii cum o cheama pe sotia mea? Mosneagul zambi si spuse: - Cine sunt?

Eu sunt cel ce sunt. Eu stiu absolut totul. Stiu totul despre tine, despre sotia ta, despre fiica ta, despre mama ta, despre tatal tau, despre nepotul tau.