Albastru prizonier

CEZAR: Te-ai intrebat vreodata de ce se spune "albastru infinit"? De ce nu rosu, de ce nu bej infinit... Care-i treaba cu nesfarsirea albastrului?

Nu ajung oare nenorocirile, toata mizeria asta de razboi, demagogia, religia, statele, guvernele, care mai de care mai gaunoase si insensibile? (Striga.) Ii pasa cuiva ca un copil moare (...)? in timpurile noastre, nu se mai fura lucruri concrete, bine definite, ci nuante.

Dar unde sunt fluturii care, batand din aripi acum, ar putea schimba ceva in viitor? Ii gasim acolo unde ne-am astepta cel mai putin. In oamenii care, cu discretie, suporta consecintele tornadelor de tot felul, ce matura lumea: in cei ce nu vad, dar si in cei ce nu stiu incotro sa priveasca; in cei ce nu pot merge, dar si in cei ce nu gasesc drumul; in cei ce nu aud, dar si in cei asurziti de zgomotul lumii; in cei ce nu vorbesc, dar si in cei ce nu-si pot face vocea auzita.

Adica, in toti cei pe care ii catalogam, cu condescendenta, ca fiind cu dizabilitati. - Remus Octavian Campean Suntem "dizabili". Ar trebui sa ne obisnuim cu acest cuvant.

Si traim astfel, iar aceasta s-ar putea sa fie cea mai mare abilitate a noastra. Din toate aceste motive, punerea in scena a piesei de teatru Albastru Prizonier va fi un drum cu provocari, dar are toate premisele sa devina o piesa de forta pentru un nou mod de a ne explora umanitatea prin arta teatrala. - Elena Ivanca Consider ca piesa de teatru Albastru Prizonier, prin complexitatea povestirii de inspiratie sociala, prin felul cum foloseste un context tragic de istorie recenta pentru a explora universul persoanelor cu dizabilitati, cat si prin includerea inedita a Alfabetului Scripor ca mijloc de rezolvare a intrigii, este o lucrare inspirata si valoroasa.

- Tudor Scripor Colectia Teatru de buzunar a aparut dintr-o necesitate culturala de a raspunde nevoii de a exista, atat in librarii, cat si in foaierele teatrelor din intreaga tara, o colectie cu textele literare ale spectacolelor de teatru care se joaca chiar acum pe scena ori care urmeaza sa se joace ori care s-au jucat si sunt in cautarea noilor regizori, a noilor actori si a noilor cititori-spectatori care sa le (re)descopere intr-o noua lumina. Cu un ARN puternic emotional si un ADN social-dramatic, Albastru Prizonier descrie o lume coplesitoare si toxica, dar din care nu a murit totusi speranta. - Alina Hucai De profesie statistician, doctor in matematica, Remus Octavian Campean este poet, prozator si dramaturg.

A debutat ca poet, in anul 2001, cu volumul Stari si Calatorii (Editura Viata Crestina), iar ca prozator, in 2018, cu romanul Abandon (Editura Eikon). Acestora le-a urmat, in 2019, volumul de versuri Dezghetul luminii (Editura Eikon). In acelasi an, a coordonat antologia de poezie Polifonii pe luciu de oglinda (Editura Scoala Ardeleana).

In 2020, publica volumul de teatru-basm pentru copii Durduluca in Stramosia Blajinilor (Editura Libris), piesa montata ca teatru radiofonic de Teatrul de Papusi ,,Puck" din Cluj-Napoca si difuzata de Radio Romania Cluj). Tot in 2020, este prezent cu poezie in antologia Rondul scriitorilor - in dialog cu lucrari din patrimoniul Muzeului de Arta Cluj-Napoca, coordonata de Hanna Bota si Constantina Raveca Buleu (Editura Mega). A coordonat (impreuna cu Luminita Rusu) antologia Declaratie pe proprie raspundere.

Cenaclul UBB in pandemie (Editura Scoala Ardeleana, 2021), volum in care este prezent cu piesa de teatru scurt Autoportret contre-jour. A publicat poezie in revistele Steaua si Literomania si proza in revistele Hyperion si Tribuna. Distins cu: Premiul I la Concursul de dramaturgie Resita_500.

Cum vezi viitorul? pentru piesa de teatru Amka (septembrie 2021) publicata, in acelasi an, la Editura Scoala Ardeleana; Premiul al III-lea la Concursul National de Literatura "Ioan Slavici", Sectiunea Roman (octombrie 2020). CEZAR: Te-ai intrebat vreodata de ce se spune "albastru infinit"?

De ce nu rosu, de ce nu bej infinit... Care-i treaba cu nesfarsirea albastrului? Nu ajung oare nenorocirile, toata mizeria asta de razboi, demagogia, religia, statele, guvernele, care mai de care mai gaunoase si insensibile?

(Striga.) Ii pasa cuiva ca un copil moare (...)? in timpurile noastre, nu se mai fura lucruri concrete, bine definite, ci nuante. Dar unde sunt fluturii care, batand din aripi acum, ar putea schimba ceva in viitor?

Ii gasim acolo unde ne-am astepta cel mai putin. In oamenii care, cu discretie, suporta consecintele tornadelor de tot felul, ce matura lumea: in cei ce nu vad, dar si in cei ce nu stiu incotro sa priveasca; in cei ce nu pot merge, dar si in cei ce nu gasesc drumul; in cei ce nu aud, dar si in cei asurziti de zgomotul lumii; in cei ce nu vorbesc, dar si in cei ce nu-si pot face vocea auzita. Adica, in toti cei pe care ii catalogam, cu condescendenta, ca fiind cu dizabilitati.

- Remus Octavian Campean Suntem "dizabili". Ar trebui sa ne obisnuim cu acest cuvant. Si traim astfel, iar aceasta s-ar putea sa fie cea mai mare abilitate a noastra.

Din toate aceste motive, punerea in scena a piesei de teatru Albastru Prizonier va fi un drum cu provocari, dar are toate premisele sa devina o piesa de forta pentru un nou mod de a ne explora umanitatea prin arta teatrala. - Elena Ivanca Consider ca piesa de teatru Albastru Prizonier, prin complexitatea povestirii de inspiratie sociala, prin felul cum foloseste un context tragic de istorie recenta pentru a explora universul persoanelor cu dizabilitati, cat si prin includerea inedita a Alfabetului Scripor ca mijloc de rezolvare a intrigii, este o lucrare inspirata si valoroasa. - Tudor Scripor Colectia Teatru de buzunar a aparut dintr-o necesitate culturala de a raspunde nevoii de a exista, atat in librarii, cat si in foaierele teatrelor din intreaga tara, o colectie cu textele literare ale spectacolelor de teatru care se joaca chiar acum pe scena ori care urmeaza sa se joace ori care s-au jucat si sunt in cautarea noilor regizori, a noilor actori si a noilor cititori-spectatori care sa le (re)descopere intr-o noua lumina.

Cu un ARN puternic emotional si un ADN social-dramatic, Albastru Prizonier descrie o lume coplesitoare si toxica, dar din care nu a murit totusi speranta. - Alina Hucai De profesie statistician, doctor in matematica, Remus Octavian Campean este poet, prozator si dramaturg. A debutat ca poet, in anul 2001, cu volumul Stari si Calatorii (Editura Viata Crestina), iar ca prozator, in 2018, cu romanul Abandon (Editura Eikon).

Acestora le-a urmat, in 2019, volumul de versuri Dezghetul luminii (Editura Eikon). In acelasi an, a coordonat antologia de poezie Polifonii pe luciu de oglinda (Editura Scoala Ardeleana). In 2020, publica volumul de teatru-basm pentru copii Durduluca in Stramosia Blajinilor (Editura Libris), piesa montata ca teatru radiofonic de Teatrul de Papusi ,,Puck" din Cluj-Napoca si difuzata de Radio Romania Cluj).

Tot in 2020, este prezent cu poezie in antologia Rondul scriitorilor - in dialog cu lucrari din patrimoniul Muzeului de Arta Cluj-Napoca, coordonata de Hanna Bota si Constantina Raveca Buleu (Editura Mega). A coordonat (impreuna cu Luminita Rusu) antologia Declaratie pe proprie raspundere. Cenaclul UBB in pandemie (Editura Scoala Ardeleana, 2021), volum in care este prezent cu piesa de teatru scurt Autoportret contre-jour.

A publicat poezie in revistele Steaua si Literomania si proza in revistele Hyperion si Tribuna. Distins cu: Premiul I la Concursul de dramaturgie Resita_500. Cum vezi viitorul?

pentru piesa de teatru Amka (septembrie 2021) publicata, in acelasi an, la Editura Scoala Ardeleana; Premiul al III-lea la Concursul National de Literatura "Ioan Slavici", Sectiunea Roman (octombrie 2020).