Aeria (Magonia Vol. 2)

UNDE ITI ESTE CASA, CAND TE-Al NASCUT PRINTRE STELE? Aza Ray s-a intors pe Pamant. Prietenul ei, Jason, este in culmea fericirii.

Familia ii este vindecata. Ea duce o viata normala sau pe cat de normala poate fi, daca ti-ai petrecut ultimul an murind, trezindu-te pe o nava si descoperind ca propriul tau cantec poate schimba lumea. Si intr-adevar...

nu este o viata normala. O parte din Aza tanjeste dupa lumea din nori, oricat de mult i-ar iubi pe cei de pe Pamant. Cand paranoia lui Jason legata de siguranta Azei il determina sa faca o greseala teribila, Aza devine ea insasi o fugara in Magonia, nevoita sa se confrunte cu mama ei, Zal Quel, o fiinta radicala, insetata de sange, proaspat evadata, si cu Dai, partenerul ei de cantat.

Aza trebuie sa calatoreasca pana la capatul lumii in cautarea unei arme legendare, Stolul, intr-o aventura care o schimba pentru totdeauna. In aceasta continuare extraordinara a fascinantului roman Magonia, o fata trebuie sa faca o alegere imposibila intre doua familii, doua camine... si doua versiuni ale propriei personalitati.

"Seria Magonia m-a prins de la prima pagina. Vocea romanesca e uimitoare, brutala si optimista in acelasi timp, iar mitologia universului magonian e splendida, unica. Excelent!" - DJANGO WEXLER "Superba, optimista, eroica, de un fantastic indepartat, ca o melodie pierduta, cantata de David Bowie — un roman straniu si minunat, care te face sa te bucuri ca traiesti." - LIBBA BRAY Fragment din romanul "Aeria (Magonia Vol.

2)" de Maria Dahvana Headley: „Slava Domnului! Nu-mi pasa ca e panicat, cel putin e OK, ah, slava Domnului. E viu.

Zal nu a pus mana pe el. E in camera lui. Aproape ma sufoc de usurare, pentru ca inima mea s-a ridicat si imi bate in gat, gandindu-ma la posibilitatea vietii mele fara el si la cum nu as putea trai fara el.

— AZA, spune el. Vocea ii tremura. — Oh, Doamne, Aza, imi pare asa de rau.

Incerc sa vorbesc cat de repede pot, tot in soapta, pentru ca vocea mea e si acum amutita. — Nu stiu unde sunt. Heyward e si ea aici, si Zal a scapat, si Dai la fel, il au pe Caru, o Doamne, si eu sunt aici, nu pot sa ies, nu pot sa-l ajut, trebuie sa-l ajuti...

— Esti pe o nava-inchisoare, spune el. Acum stabilesc locatia si descarc coordonatele. O sa te scot de acolo.

Nu stiu cum, dar Aza... — Ce? El trage aer in piept.

— Imi pare asa de rau, eu... Il intrerup. — Nu.

Mie imi pare rau! Nu trebuia sa spun ca incerci sa-mi controlezi viata. Erai doar ingrijorat pentru mine, pentru ca ma iubesti.

Si sunt o idioata. A fost un moment prost, OK, si mi-am dat drumul la gura, pentru ca si eu te iubesc si... — Nu.

NU! Trebuie sa-ti spun ceva. Trebuie sa ma lasi sa-ti spun.

Aza, e... Ce vrea sa-mi spuna? Plange?

Oh, Doamne! Zal a ajuns la familia mea? Parintii mei, Eli...

Nu pot sa indur asta, nu pot sa rezist, eu... Jason respira greu. Clatina de cap si apoi izbucneste.

— Az, e ceva ce nu stii despre mine. Il fixez cu privirea prin ecran. — Nu e adevarat.

Stiu tot ce trebuie sa stiu despre tine, ii spun eu. Te cunosc chiar de la inceput si am de gand sa te cunosc pana la sfarsit. El inghite in sec si dintr-odata incepe sa planga.

Asta ma sperie ca naiba. — Hai, spune ce e, o sa ne descurcam indiferent de situatie, OK? Spune-mi!

— Eu sunt cel care i-a pus sa te aresteze. CE CE?! — Imediat dupa ce ne-am intors din Norvegia...

nu mi-au dat de ales. Am intrat in agentie. Le-am trimis rapoarte tot anul asta.

Mi-au spus ca ma vor ajuta sa te protejez... dar acum, ei... trebuie sa te scot de acolo.

Face o pauza. — Ei cred ca esti terorista, Az. Faptul ca nu mai dormea, ca parea sa aiba mai multe informatii despre Magonia decat ar fi fost cazul, toate intrebarile pe care mi le punea...”