Adulter

Linda tocmai a implinit 31 de ani si, in ochii celorlalti, are o viata perfecta – o casnicie exemplara, doi copii reusiti, o cariera de succes si o casa luxoasa in Geneva. De fapt, ea se afla la capatul puterilor, intr-atat o oboseste mimarea unei fericiri pe care nu o simte. Numai ca intr-o zi il reintalneste pe Jacob, un fost coleg de care fusese indragostita in adolescenta, ajuns acum un om politic influent.

In timpul interviului pe care acesta i-l acorda, in ziarista de succes se redesteapta o pasiune de mult uitata. Linda va incerca sa traiasca deplin aceasta iubire imposibila, si nu-si va gasi fericirea pana nu-si va explora fara teama abisurile sufletului. Romanul Adulter ilustreaza criza existentiala a unei tinere femei din zilele noastre, surprinzand cu finete psihologica incercarile prin care trece pentru a se regasi.

Un roman care combina teme delicate precum depresia, infidelitatea si rutina casniciei, presarate cu misticismul caracteristic acestui vrajitor al literelor. - O Globo Extra, Brazilia, 2014 Fragment: "Am dormit mai bine. O sa ma intalnesc cu Jacob pana la sfarsitul saptamanii.

Cel putin asa a promis, si ma indoiesc ca ar avea curajul sa se razgandeasca A fost nervos singura data cand am vorbit la telefon, luni. Sotul meu crede ca sambata de la Nyon mi-a facut bine. Habar nu are ca tocmai in ziua aceea am descoperit ce imi face cu adevarat atat de rau: lipsa de pasiune, de aventura.

Unul dintre simptomele pe care le-am observat la mine a fost un soi de autism psihologic. Lumea mea, inainte vasta si plina de posibilitati, a inceput sa se micsoreze pe masura ce crestea nevoia de siguranta. De ce?

Trebuie sa fie o mostenire de la stramosii nostri care locuiau in caverne: grupurile se ocrotesc, singuraticii sunt decimati. Chiar daca stim ca, si atunci cand suntem in grup, ne este imposibil sa controlam totul, ca de exemplu caderea parului sau o celula care innebuneste si se transforma in tumoare. Dar falsa siguranta ne face sa uitam asta.

Cu cat zarim mai aproape peretii vietii noastre, cu atat mai bine. Chiar daca este doar o limita psihologica, chiar daca in fond stim ca mai devreme sau mai tarziu moartea va intra fara sa ceara voie, e bine sa ne prefacem ca tinem totul sub control. In ultimul timp, spiritul meu a fost destul de agitat si razvratit, ca marea.

Am intocmit un rezumat al parcursului meu pana aici si parca as face o calatorie transoceanica pe o pluta rudimentara, in plin sezon al furtunilor. Voi supravietui? ma intreb, acum ca nu mai e cale de intoarcere.

Voi supravietui, evident. Am mai infruntat furtuni si inainte. Am facut si o lista a lucrurilor asupra carora trebuie sa ma concentrez cand voi simti ca risc sa cad din nou in gaura neagra: Sa ma joc cu copiii.

Sa citesc povesti care sa ne serveasca drept lectii atat lor cat si mie - fiindca povestile nu au varsta. Sa privesc cerul. Sa beau pahare de apa de la gheata.

Poate sa fie ceva extrem de simplu, dar ma inviorez de cate ori fac asta. Sa gatesc. Iata arta cea mai frumoasa si mai completa.

Ne atinge cele cinci simturi si inca unul - nevoia de a da ce avem mai bun in noi. E terapia mea preferata. Sa-mi scriu lista de plangeri.

Asta a fost o descoperire grozava! Ori de cate ori ma supara ceva, notez. La sfarsitul zilei imi dau seama ca m-am enervat fara rost.

Sa zambesc, chiar daca imi vine sa plang. Asta e lucrul cel mai dificil de pe lista, dar ne obisnuim. Budistii spun ca un zambet lipit pe fata, oricat ar fi de fals, sfarseste prin a lumina sufletul.

Sa fac doua bai zilnic, in loc de una. Usuca pielea din cauza nivelului ridicat de calciu si clor in apa de oras. Dar compenseaza, fiindca spala sufletul.

Toate astea insa functioneaza doar pentru ca acum am un obiectiv: sa cuceresc un barbat. Sunt un tigru urmarit, fara sa aiba unde fugi. Singurul lucru care imi ramane e sa atac cu furie."