Adierea duhului

Editura Doxologia va propune o lucrare menita a-i ajuta atat pe preotii duhovnici din orase si manastiri, cat si pe cititorul care doreste sa inteleaga mai mult importanta lucrarii pastorale: Mitropolitul Antonie de Suroj, „Adierea Duhului. Purtarea de grija fata de suflete”, traducere din limba rusa de Monahia Mina. Lucrarea se adauga precedentelor patru titluri din seria de autor Mitropolitul Antonie de Suroj publicate la Doxologia: „Mai aproape de Hristos.

Spovedania si iertarea”; „Rugaciunea care aduce roade”; „Reflectii. O calatorie duhovniceasca”; „Asceza si casatoria”. „Adierea Duhului” contine predici, textul integral al unor conferinte tinute in Anglia si Rusia si raspunsurile la intrebarile adresate de participanti, convorbiri cu diverse personalitati (e.g.

Ilarion Alfeyev) si este impartita in cinci capitole: „Calauzirea catre Imparatie”, „Despre viata in Duhul”, „Predici cu ocazia diferitelor hirotonii”, „Sensul Spovedaniei”, „Spovedania de obste”. Ca si celelalte lucrari ale Mitropolitului Antonie de Suroj si „Adierea Duhului” este nascuta din experienta personala a iubirii jertfelnice a lui Hristos pentru cel care ii poarta chipul si este chemat la asemanarea cu El. Nu este o carte scrisa din preamultul cunostintelor teologice, din obligativitatea participarii la un simpozion sau din dorinta autorului de a se promova ca autoritate duhovniceasca.

Nu, nimic din toate acestea. Mitropolitul Antonie a trait moartea si invierea intru duhul, a inteles ce este dumnezeiasca dragoste, dumnezeiasca impreuna-patimire: fiinta relatiei dintre Dumnezeu si om. Fiecare pagina a cartii ne indeamna sa intelegem chemarile la pocainta si schimbarea vietii pe care Hristos ni le adreseaza prin pericopele Evangheliei, intamplarile si incercarile prin care trecem si intalnirile cu aproapele.

Surprinde, ca de obicei in scrierile Inaltpreasfintitului Antonie, atat aplicabilitatea practica a sfaturilor, cat si extraordinara experienta de viata din care acestea izvorasc. Aflam raspunsuri la nedumeriri legate de relatia duhovnic-ucenic, indreptarul de spovedanie, sobornicitatea parohiei, slujirea la Sfantul Altar, vrednicia/nevrednicia preotului, povara duhovniciei, relatia dintre psihologie si tamaduirea sufletului ranit. Cartea Mitropolitului Antonie de Suroj, „Adierea Duhului.

Purtarea de grija fata de suflete” poate fi inteleasa ca un adevarat manual de pastoratie scris pe scaunul de spovedanie de un om care a luat jugul lui Hristos si l-a purtat cu duiosie si „dragoste barbatoasa”, un om care a inteles ca „pastorirea nu este meserie, nu este tehnica, nu este conducere, nu este stapanire, ci, mai mult decat atat, o slujire plina de bunatate si jertfelnicie. Purtarea de grija de suflete nu stie de zile sau de nopti; nu exista un astfel de moment, cand omul sa nu aiba dreptul de a patimi, cand omul sa nu aiba dreptul de a se afla in nevoie, pentru ca, de pilda, pastorul se afla vremea odihnei sau la vremea cand trebuie sa se mai gandeasca si la el insusi” (p. 19).

Mitropolitul Antonie ii indeamna pe pastori sa poarte jugul lui Hristos fara sa se uite inapoi, fara sa caute la fata oamenilor, ci, mereu plini de delicatete si duiosie pentru faptura ranita, sa doreasca – atat pentru ei insisi, cat si pentru cei pastoriti – doar „nasterea intru Imparatia cea neclintita” (Evr. 12, 28).