Ada sau ardoarea

Ada sau ardoarea. Editia 2019 Publicata la doua saptamini dupa ce autorul implinise saptezeci de ani, Ada sau ardoarea este capodopera lui Nabokov, incununarea glorioasa a carierei sale de romancier. Deopotriva basm, epopee, tratat filosofic despre esenta timpului si catalog erotic, Ada sau ardoarea este creatia suprema a unei imaginatii incandescente.

- Publishers Weekly Cea mai masiva creatie a lui Nabokov, Ada sau ardoarea este, in acelasi timp, si cea mai extravaganta, cea mai insolenta, cea mai incitanta… - Georges Nivat In Ada sau ardoarea, imensa fantezie a mistificarii avind ca tema centrala incestul dintre frate si sora, mastile si parodia pun stapinire pe intregul text. - Magazine litteraire Traducere din limba engleza de Horia Florian Popescu Fragment din cartea "Ada sau ardoarea" de Vladimir Nabokov "In realitate, Aqua era mai putin frumoasa si cu mult mai scrantita decat Marina. In cursul celor paisprezece ani de casatorie jalnica, ea a petrecut in sanatorii, cu intreruperi, o serie de sejururi din ce in ce mai lungi.

O mica harta a partii europene a Commonwealth-ului britanic - sa zicem din ScotoScandinavia pana la Riviera, Altar si Palermontovia precum si cea mai mare parte a S.U.A., de la Estotia si Canadia pana la Argentina, ar putea fi intepata destul de dens cu ace de gamalie purtand steagul emailat al Crucii Rosii, care marcau bivuacurile femeii in Razboiul Lumilor purtat de ea. La un moment dat, Aqua planuise sa caute un minimum de sanatate („doar un pic de cenusiu, va rog, in loc de negru uniform") in protectorate anglo-americane cum erau Balcanii si Indiile si s-ar putea chiar sa fi incercat si pe cele doua continente sudice care prospera sub dominatia noastra. comuna.

Fireste ca. Tartaria, un infern independent, care la vremea aceea se intindea de la Marea Baltica si Marea Neagra pana la Oceanul Pacific, era inutilizabila din punct de vedere turistic, desi Ialta si Altin Tagh aveau sonoritati neobisnuit de atragatoare... insa adevarata ei destinatie era Terra cea Frumoasa si ea nadajduia sa ajunga acolo, zburand pe aripi lungi de libelula, cand avea sa moara.

Scrisorile scurte si triste adresate de la casele nebuniei sotului ei erau semnate uneori Madame Scemiascik-Zvukov („Sunete ce sfasie sufletul"). Dupa ce a dat prima batalie cu dementa la Ex en Valais, Aqua s-a intors in America si a suferit o grea infrangere in perioada cand pe Van il alapta inca Ruby Black, nascuta Black (neagra), o doica foarte tanara, aproape un copil, care avea sa innebuneasca si ea, fiindca de indata ce veneau in strans contact cu el (asa cum a facut mai tarziu Lucette, ca sa dau un alt exemplu), toti cei iubitori, toti cei firavi erau nevoiti sa cunoasca nefericirea si napasta daca nu mosteneau o oarecare tarie, o duritate caracteristica sangelui demonic al tatalui sau."