Acest om sfânt

Acest om sfant. Impresii despre Mitropolitul Antonie Nascut in familia unui diplomat al Ambasadei Imperiului Tarist, nevoit sa guste de timpuriu din potirul amar al exilului impreuna cu cei dragi, absolvent mai apoi al Facultatii de Medicina din Sorbona si medic practicant in Corpul Medical al Armatei Franceze, monah in secret, dupa o chinuitoare criza existentiala dominata de gandul sinistru al sinuciderii, preot paroh al comunitatii ortodoxe ruse din Anglia, si in cele din urma arhiereu slujitor, om de televiziune si de radio, Parintele Antonie a fost o personalitate fascinanta – „cea mai autentica voce a crestinismului din Marea Britanie a anilor '70 - '80”, asa cum l-a numit odinioara un cunoscut prezentator al postului BBC. Volumul de fata prezinta numeroase episoade din viata Vladicai Antonie, veritabile file de Pateric, cu intamplari ale felului de a fi ale „acestui om sfant” a carui personalitate, in pofida faptului ca poate fi uneori receptata ca aspra de catre cei din jur sau chiar greu de suportat, este in intregime transfigurata de Duhul Sfant – izvorul sfinteniei.

Fragment din carte: "PRIMII ANI AI COPILARIEI (1916-1923) „Una dintre primele mele amintiri sunt legate de Persia, pe cand priveam o campie mare care se intindea pana la orizont; iar in mijlocul ei era un cioban foarte mic, care isi mana turma de oi, asa cum fac ciobanii din Orientul Mijlociu." Mitropolitul Antonie va asocia, mai tarziu, aceasta imagine din copilarie cu cea a pastorului biblic, in special, cu imaginea lui Hristos, Pastorul cel Bun, mergand in fruntea turmei Sale. Aceasta asociere era si mai semnificativa avand in vedere atat faptul ca propria viata va fi inchinata misiunii de pastor spiritual, cat si ca pe usa dinspre vest a catedralei din Londra, in care si-a desfasurat aproape intreaga activitate, era gravata inscriptia „Eu sunt Pastorul cel Bun." Astfel ca imaginea pastorului avea sa cuprinda intreaga sa viata constienta. Persia ii trezea in minte si alte imagini, ca niste secvente vii dintr-o copilarie lipsita de griji si relativ fericita.

Cariera diplomatica a lui Boris Bloom presupunea deplasari frecvente si schimbarea locului de resedinta. Familia a trait in aproximativ zece locuri diferite in decursul celor sase ani cat au locuit in Persia, desi Mitropolitul Antonie, care a marturisit ca nu l-a pasionat niciodata geografia, nu putea mentiona exact care fusesera aceste locuri. Din caleidoscopul amintirilor, ii reveneau in minte porti mari de oras, probabil ale oraselor Teheran sau Tabriz, si franturi din modul de viata agitat din Orientul Mijlociu, cu drumuri prafuite si cu invalmaseala de cai, magari si forfota umana.

Casa in care locuiau era mereu spatioasa, invecinandu-se cu ambasada sau consulatul, asa cum era o casa pe care s-au dus sa o vada inainte de a se muta din nou. In viziunea copilului de cinci ani, una dintre particularitatile speciale ale acesteia era o gradina larga, napadita de buruieni. Ii placea fosnetul pe care il producea picioarele calcand pe iarba inalta si uscata.

Cu doi ani inainte de aceasta, urgia Revolutiei se dezlantuia asupra Rusiei. Cu toate acestea, desi in acea vreme lumea adultilor era cufundata in haos, viata lui Andre era protejata de amenintarile care ii ingrijorau atat de tare parintii. In timp ce tatal sau se straduia sa faca fata situatiei diplomatice, ceilalti membri ai familiei au continuat sa duca o viata tihnita, inconjurati de servitori.

Mitropolitul Antonie isi amintea de aceasta perioada din viata sa ca fiind una fericita. "